Scurt istoric al unității de învățământ

 

În inima Ţării Bârsei, izvor de hrană sufletească pentru tot neamul românesc, foarte aproape de Braşov, se află comuna Prejmer, una din cele mai importante şi mari comune ale judeţului. În această localitate aşezată pe loc neted din vremuri imemoriale, cu locuitori în majoritate români şi saşi, a început acum 200 de ani învăţământul în limba română.

Şcoala românească cu local de şcoală şi învăţători există în mod precis din anul 1805. Este foarte probabil ca şi înainte de această dată să fi existat temporar o „şcoală poporală” în legătură cu biserica, ţinută de preoţii şi dascălii acesteia. Date sigure, însă, înainte de 1804, nu s-au păstrat.

Şcoala care s-a construit era din piatră acoperită cu ţiglă, cu două încăperi şi cu o locuinţă pentru învăţător, deoarece în anul 1812, dascălul Radu Popovici locuia în şcoală şi îndeplinea şi slujba de învăţător al celor nevârstnici.

Învăţătorului Gheorghe Ludu îi datorăm construirea în 1880 a unei şcoli mai mari cu sprijinul nemijlocit al locuitorilor comunei. Clădirea a costat 12 mii de florini, era compusă din trei săli de clasă, cancelarie, bibliotecă şi locuinţă pentru învăţătorul director, din piatră şi cărămidă, cu acoperis din ţiglă şi a fost ridicată într-un timp record de numai un an.

În acest edificiu, acum corespunzător, a funcţionat şcoala din 1881 până în 1939 când statul român construieşte o nouă şcoală impunătoare după planul arhitectului Nicolae Şuraru, având ca director de construcţie pe Ion Păcală, iar secretar pe Virgil Predoiu, local în care ne desfăşurăm şi astăzi activitatea.

Trebuie să amintim faptul că părinţii elevilor erau cei care aveau obligatia întreţinerii şcolii, dotării cu mobilier, asigurarea încălzitului şi iluminatului. Deşi se făcea apel şi la statul austro-ungar, rareori se primea ajutorul solicitat.

După al doilea război mondial, numărul elevilor creşte, ajungând la 360, astfel se înfiinţează gimnaziul unic condus de profesoara Moraru Claudia în localul actualului Consiliu local, în paralel funcţionând şi şcoala elementară. Şcoala a fost dotată şi cu internat, acest lucru atrăgând şi alti elevi din comunele învecinate.

În anul 1955, se trece de la şcoala elementară la școala de 7 ani.

Între anii 1977-1981, a existat învățământ de 10 clase în cadrul Școlii Generale Prejmer, din 1982 elevii transferându-se la Grupul Școlar Agricol care s-a mutat de la Budila la Prejmer.

Şcoala în limba germană din comuna noastră s-a bucurat de unele privilegii datorate condiţiilor istorice şi social-economice din acea perioadă. După cum reiese din documentele rămase de la Friederich Teutsch, prima atestare a şcolii săseşti din Prejmer datează din jurul anilor 1456-1458, când fiul unui pictor din Braşov preia conducerea şcolii din Prejmer.

Date despre organizarea şcolii săseşti precum şi despre învăţătorii ei până la reforma religioasă ne lipsesc. Totuşi, există informaţii că obiectele de învăţământ erau aproape identice cu cele din şcolile româneşti, că pentru fiecare copil se plătea o taxă, că în 1804 se introduc cataloagele, că cei care teminau 6 clase aveau posibilitatea să-şi continue cursurile în lunile de iarnă, acestea ţinând cont de muncile agricole la care participau, că în 1896 se introduce gimnastica, ce este întâmpinată cu ostilitate mai ales de către femei.

În 1846, începe construirea celor trei clădiri de școală care se dau în funcţiune în 1853. La 2 august 1879, umanistul C.D. Teutsch remarca situaţia excelentă din învăţământul prejmerean care avea toate sălile cu bănci cu pupitre, grădină şcolară cu pepinieră și o sală de gimnastică, iar numărul elevilor era de circa 300.

Școala în limba germană a funcționat în Prejmer, după reforma învăţământului din 1948, ca secţie a şcolii românești până în anul 1990, cînd, din lipsă de elevi, s-a desființat secția germană, elevii transferându-se la școala din Stupinii Brașovului.